Păzit-au ţidula, cutia şi parafa


9-decembrie-2012-alegeri-parlamentare-romania-sectii-de-votare-in-republica-moldovaNu pot să ştiu  câţi dintre români au vota duminică  conştienţi şi cu mintea trează, câţi dintre noi înotând în aburii alcoolului, al drogurilor de ori ce fel, câţi din obligaţie morală sau obligaţie politică, nici obligaţiile financiare sau cele din şantaj nu le omit. Câţi pentru a se răzbuna pe nu ştiu care politician sau din respect pentru un altul. Nimeni nu face sondaje de acest gen, la ce bun. De altfel, nici nu ştiu cum este mai bine să mergi ca să votezi: răzbunători pe-o fostă guvernare de până nu demult, beţi pulbere, ori conştienţi de importanţa evenimentului.

Înainte de începerea campaniei electorală îmi propusesem să nu scriu articole, să nu-mi  exprim gândurile mele şi ceea ce-mi doresc. Îmi doream să stau deoparte, simplu spectator. De fapt am reuşit, ajutat şi de candidaţii din actuala campanie, de totalitatea evenimentelor din acest timp, iar eu îmi doream să fiu independent.

A fi independent este poate de două ori mai greu, e vie impresia că nu te crede nimeni şi chiar îşi spun că n-ai curaj să faci aşa ceva (poate te consideră chiar prost).  Triplat de lipsuri şi greutăţi, nervi şi supărare, presărate cu infatuarea mărunţimi ce doar cu astfel de ocazii se pot desfăşura, în afara acestor perioade sunt prea mici şi neînsemnaţi încât îţi pare rău şi de aerul pe care-l respiră. Dar am ajuns la final de campanie, am fost la vot  şi sunt fericit că sunt un om liber, am ieşit din pasivitate – pasiv dar nu indiferent, am ieşit necorodat – nu am făcut nici un compromis!

Unora nu le este felul să tragă la măsea, alţii poate că nu sunt de felul lor ranchiunoşi ori răzbunători. Dar oare nici cale de mijloc nu există. Calea aceea de mijloc s-a diluat , până la pierderea identităţii. Şi-atunci cum să nu te întrebi, ca om treaz, de ce sau pe cine, când nu ai nici ce, şi nici de unde. Şi totul sub stricta pază a unor oameni din partid ce se numesc observatori, metehne vechi în haină nouă, comiţii de un crunt caragialism.

Aceste surogate, mie cel puţin, nu-mi trezesc nici cea mai mică senzaţie de securitate personală, că de securitate naţională nici nu poate fi vorba. Aşa cum nu poate fi vorba de interes naţional. Cine să-l apere? Mulţi dintre cei ce păzesc urna nici măcar nu ştiu ce-i ăla.

Mai sunt traseişti politici, alţi vânători de frunză verde, un ”s” tăiat cu două linii. Şi tot aşa.  Măcar nu candidează pentru a apăra amărâtul ăla de interes al cetăţeanului, ei au făcut-o la locale, acum păzita-u ţidula, cutia şi parafa celui trimis să mă reprezinte în „sfatul ţării”.

Na c-am ajuns să vorbesc de lucruri sfinte, ce sfat, când de fapt nu este, ordonanţele sunt legi organice la noi. În sfârşit, destul de probabil că după aceste alegeri se vor separa nişte ape, unii vor da socoteală, alţi vor rămâne pa cai mari, cel puţin până prin primăvară. Cert este că nimic nu va mai fi nici măcar ca până acum.

Atâta s-au agitat guvernanţii în vară că suntem vreo 15-16 milioane de români cu drept de vot încât am ajuns, şi la sfârşitul anului, tot cu liste electorale cu peste 18 milioane de alegători. Ceea ce nu se făcea, monşer! Aşa că, e bine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s