Editorial


VORBA1   „Parfume triste,  îndoliate….

                  Vise, ah, vise, aici, au murit…. În haine negre, întunecate,

                  Eu plâng în parcul de mult părăsit…

                  Şi-a mea serenadă s-a rătăcit

                  În note grele, şi blestemate…”

                  (George Bacovia – Ecou de serenadă)

Da,   visele   mor,   uneori   deodată   cu   diminețile, alteori deodată cu trezirea la realul nostru cotidian, de noi în noi dărâmat. Parfum tare de jaf și pulbere străbate alături de umbrele pustii pe străzi, într-un amalgamat amestec de mosc cu mici și bere.

Sentimente,  dureri,  bucurii,  stări  anoste.  Toate se transformă şi renasc din propria cenuşă,  neredevenind un Phoenix,   ci   doar   acţiuni   cotidiene.   De   cele   mai multe ori neobservate. Trecând fără să le bagi în seamă.

De ce poate fi mic, chiar şi un ou mare? De ce plâng apele la izvoare? Când şi de ce  poate  să  vadă  un  prieten zbuciumul lăuntric al trăirilor mele? Atât de tare se aude cum doare ceea ce alţii spun că a fost bine…

Întrebări, întrebări, întrebări…

NU, nu vom încerca să dăm răspuns la aceste întrebări, nu dorim să dăm răspuns la ele, sunt altele și multe de dezbătut, realitatea de pildă.

Cu tot respectul față de cititori, uneori, vom fi obligați să scriem ceea ce nu le place lor. Știm  că suntem înjurați, știm că asta poate să aducă prejudicii de moment publicației, dar ne asumăm aceste riscuri.

Majoritatea nu scriem de mulți ani, dar suntem obișnuiți și cu huiduielile, și cu aplauzele , de aceea când ieșim pe scena publicistică nu acestea  ne interesează, ci mesajul pe care vream să-l transmitem cititorului.

Purtând-o ca pe o haină, ca pe un portdrapel ce-l fâlfâie la fel ca pe-o zdreanţă, o sperietoare de ciori, micimea umană a devenit stindard, cu ea vrem să luptăm. Vom demonstra tot ce punem în foile acestui ziar, pentru noi toți sunt egali cu toți. Demnități, funcții, etnii sau culte dispar lăsând loc oamenilor  așa cum sunt, așa cum îi vedem. Frumoși sau urâți, buni sau răi, drepți sau nedrepți.

Nu vom publica articole care să placă sau să nu placă ci doar  adevărate, vom polemiza, vom satiriza, dar vom face și anchetă publicistică. Veți găsi aici oamenii orașului  nostru și din împrejurimi așa cum sunt. Istorie așa cum a fost și multă, multă Orăștie!

Primim cu drag sfaturi și articole dar ne vom feri ca dracul de cruce de minciună și politică. Am început prin a deveni  Agora, nu vrem să sfârșim fiind piață publică!

Mă-nclin, Dan Orghici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s