Reverendul Robert Walsh face un scurt popas la Orăștie


Prin primăvara lui 2009, cautând date despre istoricul Orăștiei, am dat de un chestie interesantă. Ediţia a IV-a, publicată în 1831, a cărţii „Narrative of a journey from Constantinopole to England” scrisă de reverendul Robert Walsh. La întoarcerea în Anglia de la Constantinopol(1) acesta trecând prin Valahia şi Transilvania se opreşte pentru scurt timp la Orăştie.

Robert Walsh s-a născut în Irlanda la Waterford,  în anul 1772. Studiază la Trinity College din Dublin, își ia bacalaureatul în 1796, studiază medicina, iar mai târziu, în anul 1802 devine preot. În noiembrie 1820, a plecat la Constantinopol în calitate de capelan al ambasadei britanice, făcând parte din suita lui Percy Clinton Sydney Smythe, lord de Strangford(2) , proaspăt numit ambasador la Sublima Poartă. În vara anului 1824 Robert Walsh s-a hotărât să se întoarcă acasă călătorind de-a lungul Europei.

hotel_02

Părăsind Constantinopolul a străbătut Rumelia(3)  și  Bulgaria. A trecut  Dunărea pe la  Giurgiu, îndreptându-se spre București. Ajuns acolo află ca o epidemie de ciumă făcea ravagii în regiune. Pleacă prin Piteștiul contaminat de ciuma și Curtea de Argeș, spre trecătoarea Turnu Roșu, pe unde intră în Transilvania. Face o escală la Sibiu unde se întâlnește cu omul de afaceri grec Zenobie Pop.

În Transilvania rămâne plăcut impresionat de frumusețea regiunii, așezări pitorești fiecare cu biserica tronând pe o înălțime în mijlocul satului:

„Am intrat acum într-o țară bogată, o cultură superioară și mișunând de oameni, cu un aer de mândrie și de  opulență, în așa mare contrast cu aceea străbătută de mine de la Constantinopol la munții Carpați, căci era evident că trebuie să existe o cauză extraordinară care să explice această tranziție bruscă și această cauză când a fost explicată mi s-a părut deosebit de satisfăcătoare. Am aflat acum că mă aflam în inima heptarhiei săsești (Saxon Heptarchy) de a cărei existență auzisem vag și care acuma am descoperit-o ca fiind atât de interesantă.”

Observă calitatea bună a drumurilor datorată faptului că fiecare comunitate își îngrijea porțiunea proprie de drum care îi aparține.

„Ajunsesem acum la un obelisc în marginea drumului cu inscripția: Via Francisci I Austriae:  Imperat:  strata 1817. Drumul era hotărât cel mai bun pe care îl aflasem de la plecarea noastră din Constantinopol, și era lucrat de țărani. Fiecare sat îngrijește de o anumită porțiune de drum în districtul lor; am întâlnit grupuri de ale lor lângă acest loc bărbați și femei ce reparau porțiunea lor, împlinind făgașurile săpate de căruțe pe drum. La anumite intervale sunt stâlpi de lemn cu dungi negre vopsite pe ei și cu inscripții arătând depărtarea de Sibiu și numele satului pe teritoriul căruia se afla acea porțiune de drum.”

hotel_01

Și-a urmat apoi drumul prin Sebeș (Mullenbach) și Orăștie (Szosvaros).    Mai jos reproduc doar episodul în care trece prin Orăștie:

„La ora 9 am ajuns la râul Mureş (Marosch). Acest râu frumos, numit în vechime Marissus, este lat şi navigabil(4) . Trece printr-una din cele mai bine cultivate şi bogate regiuni din Europa, apoi se varsă în Tisa, asta însemnând că orice fel de mărfuri pot fi transportate la Dunăre şi de aici în orice parte a imperiului. Drumul nostru s-a scurs, mare parte din timp, de-a lungul Mureşului până am ajuns la Orăştie (Szosvaros), un sat cu populaţie numeroasă. Aici, în faţa unui han lung(5) , sobru şi elegant (probabil era fostul Hotel Transsylvania), ne-am luat micul dejun în căruţă şi am hrănit caii, la fel cum am făcut şi în ziua dinainte. Când ne-am terminat masa, am intrat în han, pentru a fuma şi a ne bea cafeaua. Într-o cameră se aflau doi unguri prinşi într-un joc asemănător biliardului, folosindu-se de o bâtă şi o bilă. În altă cameră erau doi boemi(6)  (bohemians) cântând un duet la clarinete. Ungurii sunt total diferiţi faţă de turci, români sau saşi. Sunt înalţi, slabi, osoşi, frunte proeminentă, ochi mici, pomeţi proeminenţi, nasuri turtite, ducându-mă cu gândul la tătari, ceea ce şi sunt de fapt. Vorbesc o limbă neinteligibilă pentru germani, care de fapt nu are nici o legătură cu limba germană. S-au jucat biliard şi au băut vin acrişor cu râvnă, timp de două ore, vorbind cu cea mai mare sfătoşenie tot timpul; când am plecat i-am lăsat la fel de angrenaţi în jocul lor ca atunci când am sosit. Boemii, semănau mai mult cu ţiganii; tenul lor era foarte închis la culoare, părul şi ochii negrii; erau mai degrabă tăcuţi şi manieraţi. Au cântat în duet tot timpul, iar dacă stau să mă gândesc bine, ei sunt de fapt muzicanții Ungariei. Am părăsit Orăştia la ora două, am ieşit din oraş trecând pe sub o arcadă(7)  – construită nu demult în locul uneia mai vechi – pe care se putea citi: Ridicată în anul 1200, reparată în anul 1817.
Ne-am urmat în continuare drumul, mergând paralel cu malurile Mureşului, pană la ora 9 când am intrat în oraşul Deva.”

Trece prin Deva, Ilia, Zam, Săvârșin, Lipova,Arad. Ajunge înapoi în Anglia după o călătorie de 5 luni.

Note:
1. Constantinopol (latină: Constantinopolis; greacă: Konstantinoupolis) este vechea denumire a orașului Istanbul de astăzi, aflat în Turcia. Numele său original a fost Bizanț (greacă: Byzantion).
2. Diplomat englez de origine irlandeză. De-a lungul timpului a fost ambasador în Portugalia (1806), Suedia (1817), Imperiul Otoman (1820), și Rusia (1825).
3. Rumelia sau Rumeli (turcă Rumeli („Țara romanilor” de la termenul Rum: „Grec” [înainte „Roman”] și El: „Țară, tărâm”); greacă Ρούμελη, Roúmeli; bulgară Румелия, Rumelia) este un nume utilizat începând din Secolul al XV-lea pentru a desemna regiunea din sudul Balcanilor aparținând Imperiului Otoman. „Rumeli” înseamnă „țara Romanilor”, o referire la Imperiul Roman de Răsărit, fosta putere dominantă din regiune înainte de expansiunea otomană.
4. Poate nu o să vă vină să credeți, dar acuma vreo 200 de ani, Mureșul era navigabil.
5. Probabil clădirea de care vorbește Robert Walsh este fostul Hotel Transsylvania. Clădirea în care funcționează actuala casă de cultură (n. tr).
6. Probabil țigani (n. tr)
7. Vechea poarta de intrare în oraș, astăzi dispărută. În perioada medievală orașele Transilvaniei aveau astfel de porți. Robert Walsh observă în orașele prin care a trecut că vechile porți erau restaurate pe cât posibil.

Bibliografie:
Narrative of a journey from Constantinopole to England.  By rev. Robert Walsh. Fourth edition.  London  1831. Pag. 296-297.
Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea. Volumul 2 (1822-1830).  Pag 98.  Editura Academiei Române, București 2005.

Adrian Secui

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s