De ce am devenit depresiv


angajat-shutterstockDevin tot mai dependent de anumite lucruri, fapte, stări de spirit devin tot mai îngrădit în libertate și liberul arbitru. Deoarece sunt dependințele omului ce trăiește în secolul douăzeci şi unu, multe cerinţe ce au sau nu sens. Eu, ca şi alţi mulţi semeni de-ai  noştri,  nu consider extravaganţe  produse  ce  păreau  altă dată de lux. Cum altfel m-aş îmbrăca curat fără maşina automată de spălat? Cum aş merge la cumpărături fără taxi sau de ce să mai citesc o carte, când internetul îmi dă rezumatul celor trei sute de file în zece pagini mari şi late? Şi apoi, dar nu în cele din urmă, între  priorităţile cotidiene, tembelizorul, acea sticlă  magică ce face   şi   desface,  acel  ceva   ce   umple   timpul   privitorului  şi buzunarele patronilor. Nevoi, poate nu cotidiene, dar necesare.

Astfel devin dependent de necesităţi. Apa de la robinet, gazul la termotecă, telefonul fix şi cel mobil, senzualul şi nu mai ştiu cum în dialogul monologat pe posturile de televiziune (de poate fi numit dialog urletul şi injuria) benzina şi banii de taxi, internetul legat la un P.C. cât mai puternic, cubul de gheaţă din congelator. Clubul de noapte şi berea băută cu paiul. Devin necesare, dar ce nevoinţă trebuie să înduri când vine scadenţa şi trebuie să le plăteşti?

Devenind sclavul necesităţilor, uităm uneori nevoia de a rămâne totuşi oameni.   Şi-i mare nevoie acum, în secolul super vitezei   de   legăturile   interumane,  care   sunt   nu   doar   din sentimente,  ci  şi  din  lipsa  nevoilor  personale. Necesități ce mă fac să golesc buzunarul după ce am luat chenzina, să-mă bat nevasta că a plecat iar la coafor, să-mi stâng de gât copilul că doamnă’s-a dirigintă îmi cere iar bani pentru fondul clasei. Astfel, devin dependent de înjurătură, că doar cu toți sfinții din calendar coborâți poți face liniște la vecini de deasupra ce seară de seară trag câte un chef cu maneau la maxim.

Sunt dependent de normalul zilei, mașina mă duce și mă aduce de ori unde am nevoie, la muncă sau la cumpărături, mă ajută la diferite nevoi dar este un necesar și în vacanțe. Ei bine de aici vin iar depresiv. Luna trecută am schimbat tot ce trebuia schimbat la ea (am fost la revizia generală). Azi, parcă trage volanul un pic pe dreapta, ceva se aude suspect la motor, iar masca am spart-o întro  groapă plină cu apă nou, am zis că e doar o baltă sau ce-l puțin așa era înainte de ninsorile ierni astea.

La primărie se ridică din umeri, asigurarea nu include și călcatul în gropi, benzina este aproape ca-n occident la preț, iar leafa mea de inginer (vezi barman că de unde industrie pe aici), nu ajunge bine nici de facturi. Ei bine, cum să nu devin dependent de depresii, injurii și alte prosti?

Mă ’nclin, Dan Orghici

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s