Aventură pe schiuri


2013-01-07 09.06.28

Noi suntem de profesii diferite, de vârste diferite și suntem uniți de o pasiune comună. Ne place aerul, altitudinea și muntele. Așa că începând din  luna octombrie, căutăm o locație care să ne încânte pe toți. Uneori aceasta căutare presupune zeci de emailuri schimbate între noi și locațiile respective, calcule referitoare la buget, perioada, etc. Anul acesta am ales zona Zillertal Arena pentru multitudinea de pârtii aflate în Fügen, Kaltenbach, Zell, Gerlos, Mayrhofen, Hippach, Tux, Finkenberg şi Wildkogel, însumând 671 km de pârtii. Pornim  astfel la începutul anului 2013, într-o vineri, la drum. Fiecare are oră de plecare  diferită în funcție de program sau cât de îngrijorat este de distanța de peste 1100 de km. Alegem să ieșim din țară prin vama Cenad care este mai puțin aglomerată. Primul popas mai lung îl facem în Ungaria , la faimosul hotel Paprika Csarda.

În hotelul nou suntem întâmpinați de o românca. Ea și românii cazați care trec pe lângă noi ne fac să zâmbim. Sunt sute de mașini românești în parcare. După puțin timp vom zâmbi amar din cauza unui chelner ciufut care ne tratează lipsit de amabilitate. În restaurant, cu specific unguresc, găsim greu o masă. Chelnerul ne spune “nu” la orice fel de mâncare solicitat în primele minute. În final întrebăm ce are , poate e mai simplu. El zice “ok” și pleacă fără să ne dea un răspuns. Credem că ne-a abandonat și îl readucem la masă. Din păcate ne încurcă comanda, ne aduce mai multe porții, se răstește la noi. Am hotărât să plătim fix nota la final și chelnerul ne cere explicații că nu am lăsat nimic în plus. În urma votului întregului grup îl declarăm: „chelnerul cel mai neprofesionist“ din călătoriile făcute. Hotelul în schimb e primitor mai puțin că în camere nu sunt telecomenzi decât după plata unui depozit de 20 de euro. Explicția este: “telecomenzile au fost furate după inaugurare”. E târziu și noaptea trece repede. Pornim dimineața spre Viena. Trecem granița dintre Ungaria și Austria aflată aproape de hotel. Austria este străbătută de rafale de ploaie și asta face ca pe porțiuni să se circule cu viteză  redusă.

2013-01-07 09.07.44

Sunt coloane lungi de mașini care se îndreaptă în același sens cu noi. Sejururile încep de regulă sâmbăta și se încheie sâmbăta. În apropierea stațiunilor, zonele în care se merge foarte încet sunt tot mai dese. Ne pierdem speranța în coloanele de mașini  că vom ajunge așa cum ne-am propus. Nu este nici zăpadă și schiurile par niște obiecte inutile în acest context. Optimismul nostru se topește cu fiecare kilometru parcurs.

2013-01-07 09.06.28   Am ajuns dincolo de Salzburg și mașinile sunt tot mai multe. Predominante sunt cele cu numere de Germania și mașinile românești.  Zona noastră, Zillertal Arena are multe stațiuni și se iasă cu foarte multe opriri din cauza blocajelor, de pe autostradă. Ne îndreptăm spre stațiunea noastră aproape unii de alții.  Suntem cinci mașini din cele opt care vor ajunge din Orăștie în parcarea  vilei noastre. O căutăm o jumătate de oră, pe străduțele destul de înguste, având reper cabina care urcă la pârtii. O găsim  poziționată sus , deasupra altor clădiri și este foarte dichisită. La intrare proprietarii au așezat un butuc, cuie și un ciocan. Legenda spune că dacă bați un cui, te vei întoarce în Zell am Ziller. Bun, bine că nu trebuie să aruncăm monede și să ne punem dorințe. Suntem români deci toți am bătut cel puțin un cui și am înșurubat un bec până acum. Copiii bat,mai multe, cam șase cuie. Să fie siguri că se mai întorc, poate de șase ori. Cred că au exagerat, regret că nu le-am mai scos din cuie.  

Vila este construită în secolul XVI-lea și a fost inițial locuința minerilor care exploatau minereu de aur. Există poze care surprind istoria vilei în decursul timpului. Din 1976 devine proprietatea familiei Stöckl care o deține și în prezent. Ne întâmpină Andrea cu care am corespondat în 32 de emailuri și în tot acest timp crezusem că era o angajată. Andrea era o tânără cu doi copii blonzi ca aurul care împreună cu soțul și buncii picilor (viitori proprietari) gestionau o vilă cu zece grundriss_w8apartamente. Ei locuiesc la parterul vilei, într-un apartament. Apartamentele noastre au între un dormitor și patru dormitoare. La subsol exista un SPA, unde exista 2 saune, jacuzzi și bazin cu apă rece. Există internet , gratis în zona de luat masa  sau plătit (15 euro pentru o săptămână) în restul clădirii. Sigur, noi avem “dotarea” obligatorie: schiuri, clăpari, bețe și laptopuri și tablete. Prima seară este un transport continuu de genți. Dar ne este și foame după un drum opt ore. Găsim la 200 de metri de vilă un apres-ski. La parter lumea dansează și la etaj se servește pizza și paste. Se comandă unui chelner, binevoitor în comparație cu ultimul întâlnit la Paprika Csarda. Bărbații din grup glumesc cu el, întrebând dacă este italian. El spune că nu și ei insistă : “ ba da , ești, ești”. Pizza este uriașă și gustoasă. Prindem puteri, mâine atacăm munții.

2013-01-11 16.03.55   Dimineața mergem la micul dejun , gălăgioși și flămânzi. Coborâm la parter unde este zona de luat masa.  Există un bufet  din care ne servim și familia de proprietari se agită în jurul nostru aducând din bucătărie ce mai solicităm. Proprietarii se trezesc la orele 5-6 pentru a pregăti micul dejun care se servește între ora 7 și ora 10. Ei patru pregătesc masa, fac curățenie, spală vesela și lenjeria în vilă. Sunt tot timpul ca furnicuțele. Mihai spune că “dacă erau  proprietari români, capul familiei avea șofer și secretară si venea la prânz să întrebe cât sunt încasările  și să  strige la angajați să nu fure”. În timp ce ei sunt tot timpul ca furnicuțele.

Ne hotărâm după mult timp să plecăm la schi în Zillertal Arena.Grație facilităților oferite și sezonului lung de schi, până în aprilie, întreaga regiune a primit numele de “ al 7-lea cer “ al fanilor iernilor alpine. Suntem toți cu brațele  pline de schiuri, bețe, căciuli, mănuși. Stația cabinei este aproape de noi și ajungem cu toții acolo. Pentru cei care sunt cazați în altă parte, există o parcare cu sute de locuri lângă plecarea cabinei. La achiziționarea abonamentelor de schi există multe case și suntem îndrumați fiecare către o casă, în funcție de care este liberă. Ne cumpărăm Zillertal Super Schi Pass care oferă posibilitatea practicării schiului pe cei 668 de km de pârtii din zona Zillertal și transportul cu trenul  sau autobuzul. În Austria o zonă de schi , cum este Zillertal Arena,  are  166 de km de pârtii mai mult decât are România în total. În România domeniul schiabil are   în prezent aproximativ 150 de km. Studiem pe panoul electronic uriaș care pârtii sunt închise și care nu.  Pârtiile se închid dacă este viscol sau ceață multă. Urcăm în cabină care pleacă de la 600 m , cu numele Rosenalm, care  se oprește într-o stație intermediară la 1309 m. Noi continuăm să urcăm  până  la 1744 m.  Pe sub cabină se aștern brazii a căror vârfuri parcă le atingem în mișcare și schiorii. La finalul traseului cabinei există telescaunele care transportă schiorii la 2500 m.  Majoritatea pârtiilor sunt pe hartă de culoare roșie, adică de dificultate medie. Pârtie roșie înseamnă prin comparație pârtia 3 din Straja. Lungimile lor sunt impresionante. În câteva ture se pot parcurge zeci de km. Sunt mulți români, este în țară vacanță, cuvinte familiare se aud tot timpul. Este un soare orbitor specific unei astfel de înălțimi. În multitudinea de pârtii există  una , cu numele  Kreuzwiesn-X-Press, unde este filmată fiecare evoluție a unui schior si descărcată ulterior. Fiecare Schi Pass are un cod și pe site-ul stațiunii, care este și în limba română, poți vedea cu care cabine sau telescaune ai urcat și cât ai schiat. Tot de pe site poți descărca filmul evoluției tale pe schiuri. La ora 16.30 se încheie ziua de schi pe pârtii și lumea se îndreaptă spre “apres-schi” unde muzica cu volumul la maxim îi transformă pe schiori în dansatori. Diferența de o oră față de ZA-Winterpanorama_25.06_250România ne face și pe noi să fim vioi  la orele serii. Ne întoarcem la vilă. Proprietarii, care au doi mici îngeri blonzi, sunt  retrași în apartamentul lor la orele târzii. Cele trei paru nivele răsună de râsetele și vorbăria noastră, suntem ca într-o tabără, cu profesori indulgenți. Suntem latini și prin fire mai gălăgioși decât cei câțiva turiști  care sunt cazați cu noi : ucrainieni și germani. O mică comunitate de aproape 30 de orăștieni de la  în jur de un an până la în jur de 50 de ani, în mijlocul unei ierni tiroleze.

 Adriana Chira

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s